Statul devine un partener si nu o frana, statul nu isi considera cetatenii supusi, ci se considera servitor al contribuabililor.
Un subiect despre care am tot vorbit si care cred ca merita atentie, este neintelegrea oamenilor a ceea ce inseamna stat minimal, mai concret decat teoretic ca este un stat care practic nu se implica decat acolo unde piata nu poate reglementa.
La noi, conceptul de stat minimal a fost prezentat ca o sperietoare, un fel de stat care lasa infractorii sa se plimbe liberi si oligarhii sa fure. Statul minimal, dimpotriva, este un stat puternic pentru ca se limiteaza doar la functiunile lui esentiale si incearca sa le indeplineasca cat mai bine.
In acest caz, statul asigura simplitatea relatiei intre cetatean si administratie. Nu exista decat cateva functiuni pe care statul trebuie sa le indeplineasca pentru ca nu pot fi inlocuite cu un serviciul privat: siguranta cetateanului, apararea nationala, politica externa – cea din urma insa numai in colaborare si cu contribuabilii importanti de pe teritoriul lui de impozitare ale caror interese trebuie sa le promoveze, spre binele cetatenilor, nu spre binele firmelor neaparat - justitia, dar cu o observatie – nu guvernul ar trebui sa administreze sistemul judiciar, ci el insusi, ca o putere separata in stat, ar trebui sa isi asigure auto-administrarea.
In America de exemplu exista foarte multe sisteme care despovareaza sistemul judiciar. Unul ar fi medierea privata. Exista in Statele Unite firme care asigura conciliere, firme carora li se supune un diferend iar rezultatul medierii este acceptat de toate partile. De altfel sistemul de justitie american mai are o caracteristica extrem de importanta si anume faptul ca magistratii, atat judecatorii cat si procurorii si avocatii sunt membri ai aceluiasi barou si pot pendula intre o pozitie si alta in calitatea lor de profesionisti ai dreptului. In plus, procurorii districtuali sunt alesi prin vot direct.
Statul minimal ofera un mediu stabil, un mediu in care legile nu se schimba de pe o zi pe alta, in care statul intelege sa nu se amestece in economie si asigura doar stabilitatea legistaliva, stabilitatea administrativa si fiscala.
In lumea de astazi, un stat minimal este sinonim cu un stat puternic, am vazut asta prin lume, atat in regimuri democratice cat si in unele mai putin democratice. Acest tip de stat devine un partener si nu o frana, statul nu isi considera cetatenii supusi ci se considera servitor al contribuabililor. Si ca sa functioneze poate fi condus perfect de politicieni, dar de politicieni care inteleg ca politica nu este o profesiune, ci o ocupatie temporara in viata unui om. Orice bun manager poate fi si un bun om politic. Deosebirea este ca isi pune abilitatea manageriala in slujba comunitatii pentru o perioada de timp. Cel mai bine functioneaza in lume societatile in care exista o circulatie continua intre mediul de afaceri si administratie, acolo unde oameni, pentru o perioada de viata accepta sa isi puna energia si mintea in slujba comunitatii, dintr-o convingere, dintr-o ambitie, dintr-o idee, dupa care revin la viata lor privata. A fi un lider politic nu inseamna ca iti exerciti profesia de om politic, ci ca te hotarasti la un moment dat, mai ales dupa ce ai demonstrat ca poti sa faci pentru tine ceva, sa faci pentru ceilalti ceva. Sigur ca are ceva din etica protestanta afirmatia asta, porneste de la etica protestanta, dar este valabila peste tot in lume de fapt.
Cum poti sa convingi oamenii care sunt obisnuiti cu un sistem invechit de alegere a liderilor, sa isi schimbe mentalitatea? Astazi, in Romania, oamenii nu isi aleg inca liderii pentru ca traim inca intr-o societate inchisa: partidele aleg liderii sau luptele interne dintre diverse factiuni ale unei organizatii politice selecteaza liderii. Ulterior, masinariile partidelor se straduiesc sa ii impuna, ceea ce de cele mai multe ori duce la mediocritate. Un sistem de selectie pur intamplatoare, loterie.
Am cunoscut un dictator lider al unei tari africane, fost sef al rezistentei, al guerilei, educat insa la West Point si care nu stiu daca isi ducea tara spre democratie, dar in orice caz isi ducea tara spre prosperitate. Trebuie sa fim constienti ca sistemul capitalist nu are nevoie de democratie, democratia insa are nevoie de capitalism. Democratia nu poate exista fara capitalism, capitalismul poate insa exista fara democratie. Nu zic ca este bine sau ca nu este bine, ci doar ca prosperitatea poate exista in ambele forme atata timp cat se aplica pricipiile capitalismului. Odata ajunse la prosperitate insa, prosperitatea este cel mai bine administrata intr-o democratie.
Romania sigur ca se poate schimba, am vazut schimbarea in atatea locuri din lumea asta. Schimbarea vine de la personalitati, schimbarea vine de la elite, schimbarea vine de la capacitatea elitelor de a se strange in jurul unor idei, filosofii, scopuri comune sau pur si simplu vine de la lideri care stiu sa mobilizeze elitele.
Simplificarea relatiei cu statul, descentralizarea, debirocratizarea sunt cheile unui stat puternic, un stat capabil sa devina un partener real de discutie.
