Citeam zilele trecute “Confesiunile unui bancher toxic” (de fapt, în original “pourri”, adică “putred”). Cărticica e o alcătuire repezită a cuiva după ce a primit un șut în fund din partea sistemului a cărui rotiță a fost o viață întreagă. O astfel de întâmplare e întotdeauna un pas înainte către lupta de clasă. Omul dezvăluie toate relele din interiorul marilor instituții financiare vinovate de criză prin inconștiență și lăcomie. Dincolo de oameni, caractere și vorbe, se ascunde un mare adevăr.
Darwin n-avea dreptate. Nu funcția dezvoltă organul, organismele biorocratice își găsesc noi și noi funcții. Creșterea e scop în sine. Fenomenul e de neoprit. Gigantismul e boala care amenință aparatele corporatiste private sau de stat. În interiorul lor procesele, regulile și comportamentele se uniformizează, devin din ce în ce mai abstracte. Sprijinită pe modele statistice, matematica înăbușe viața. Baloanele instituționale plutesc agățate de cer. Pierd legătura cu realitatea. Atunci când imprevizibilul se produce, revenirea pe pământ e brutală. Decidenții paralizează.
Din prima pagină a unui ziar financiar de ieri, aflam că au început discuțiile cu FMI denumite pudic și cu candoare cretină „tehnice”. Tehnica asta scrântește însă viețile a milioane de oameni! Negocierile se referă la țintele economice pentru a doua parte a anului. Nicio vorbă despre faptul că atunci când s-a hotărât cererea și apoi acordarea împrumutului, nicio parte nici cealaltă habar nu aveau pe ce lume trăiesc. Prevedeau mai întâi o creștere de 2,5% a PIB-ului pe 2009 în toamna trecută, apoi o scădere de 2,5% ce pe nesimțite a devenit 4,1% . In realitate astăzi este de 8%. Când în februarie spuneam că ea va fi între 7 – 10%, un înțelept afirma că sunt inconștient. „Tehnicienii” care se întrețin cu FMI-ul sunt câte 3 miniștri din partea fiecărui partid aflat la guvernare, o echipă de handbal completată cu portarul Cotrocenilor, speriat că el va încasa golurile.
Sigur ca în acest meci instituția financiară mondială va urmări micșorarea deficitului bugetar, stoparea cheltuielilor, echilibrele macroeconomice, și câte și mai câte alte băsneli statistice. De partea cealaltă, vajnicii jucători vor implora pentru creșterea resurselor de investiții, adică deschiderea robinetului pentru clientela politică, majorarea plafonului de garanții guvernamentale, adică acordarea preferențială de ajutoare de stat, precum și a cantității de energie ce se scurge în claxon, adică “prima casă”, „primul siloz”, și alte țipurituri populiste. Vom fi pe primul loc în lume la combaterea crizei prin vorbe. Totul se va termina fericit prin anunțul că acordul continuă și vom primi următoarele tranșe de bani doar-doar falimentul se va amâna după noiembrie. Restul n-are importanță. Ce contează că mii de firmulițe se închid, ca oamenii rămân pe drumuri, atâta vreme cât statul rămâne o vacă cu multe țâțe. Ca în bucoavna de care pomeneam la început, plutim fericiți. Criza nu există.
Ce-ar fi să-i invităm pe distinșii oaspeți să se ducă de unde au venit? Putem încerca prin noi înșine să găsim soluții interne de redresare. Putem să ne uităm în jur ce-au făcut alții. Putem să ne îndreptăm spinarea și să ne folosim mintea. Putem?...
Deocamdată pe aceeași pagină de ziar, un mare bancher emitea o previziune de ghicitoare în cafea: „55% stabilizarea economiei, 45% deteriorarea”. Mai pe românește, scroafa e moartă în coteț, dar poate îi suflăm aer în dos și mișcă. Asta chiar facem, băncile au împrumutat de curând statul, pentru pensi iși salarii, cu încă 1,2 miliarde de euro. Eu unul nu văd decât o singură soluție. Guvernul să urmeze îndemnul drăgălașei ministrese a turismului de a redresa profitabilitatea domeniului și să plece în vacanță la mare.
Nu pot să cred că nu există în țara asta și oameni cu viziune. Știu că ei există în bănci, în multinaționale, printre cei care au dezvoltat de la zero afaceri. În fața unei probleme, cu calm și detașare, ei știu să întoarcă moneda și pe partea cealaltă. Adică știu să privească lucrurile și din altă direcție. “Liderii inspiră, managerii dau sarcini”, spunea Jack Welch.
