Niciuna dintre impozitarile directe nu are absolut nici un sens in lumea de astazi, este o absurditate, o reminiscenta feudala.
Reducerea fiscalitatii inseamna stimulare economica, inseamna crestere economica. Cresterea economica evident prin redistributie naturala creste gradul de prosperitate al intregii societati, atata vreme cat nu ti-e frica de diferentele sociale care sunt normale. In ceea ce priveste cheltuielile pe care statul trebuie sa le faca, evident ca si ele trebuie sa scada din moment ce reduc fiscalitatea. Cand statul se limiteaza doar la functiile lui esentiale despre care tot vorbesc de ceva timp incoace, atunci este evident ca si impozitarea poate sa scada, mai ales cea directa. Este o reminiscenta a statului feudal: zeciuiala.
Exista voci in lume care sustin ca statele ar trebui sa renunte complet la impozitarea directa si sa pastreze doar impozitele indirecte, cu atat mai mult cu cat impozitarea directa devine in conditiile libertatii de circulatie, ale globalizarii de astazi, imposibila. Imposibila pentru ca oamenii au libertatea de a-si alege domiciliul fiscal. Atata vreme cat exista paradis fiscal inseamna ca exista si iad fiscal. Iar oamenii fug din iadurile fiscale catre locurile in care sunt primiti mai prietenos.
Impozitarea directa inseamna impozitul pe venit, pe profit, pe veniturile persoanelor fizice, pe salariu. Niciuna dintre impozitarile directe nu are absolut niciun sens in lumea de astazi. Dupa parerea mea este o absurditate, o reminiscenta feudala cum spuneam. In momentul in care statele ar renunta la impozitarea directa, foarte multe dintre problemele legate de diverse feluri de protectionism ar disparea.
De unde ar avea atunci statul bani sa plateasca pensionarii poate va intrebati? Din impozitele indirecte. Nu statul, care este cel mai prost administrator, ar trebui sa plateasca pensiile. Oamenii isi platesc de fapt singuri pensiile la care ei contribuie o viata intreaga. Din pacate statul administreaza aceste fonduri asa de prost incat ajunge in cele din urma sa distribuie sume extrem de mici in comparatie cu contributiile care au fost facute de-a lungul vietii unui om. Acest lucru se intimpla pentru ca statul nu le administreaza depunerile oamenilor separat si nu le administreaza pertinent. Le risipeste si le foloseste pentru nevoi urgente. Amesteca banii trezoreriei, banii contabilitatii publice, cu banii rezultati din platile pentru pensii, si atunci evident ca nu are de unde sa plateasca la batranete oamenilor care de fapt au muncit o viata intreaga. De aceea sistemele de pensii, bazate pe contributii voluntare si administrate privat, functioneaza mult mai bine. Pentru ca statul prin birocratii lui nu poate fi decat un prost administrator, risipeste si nu valorifica. In Romania, unde avem o mare masa de pensionari care au contribuit la fondul de stat inainte de 1989 pentru ca era singurul fond existant, statul ar trebui sa fie si mai motivat si nu in ultimul rand sa se simta obligat moral sa foloseasca fondurile de pensii in mod eficient si sa inmultesca banii, nu sa ii risipeasca amestecandu-i cu banii trezoreriei.
De exemplu, intr-o tara din sud-estul asiatic, orice cetatean care dovedeste printr-un plan de afaceri, printr-o idee pe care o are, ca poate dezvolta o afacere, primeste cel putin 10 000 de dolari pentru a incepe acea afacere, din partea fondurilor de pensii. Imi amintesc de un sofer de taxi care tocmai imi spunea ca se lasa de meserie in acea tara pentru ca a primit 10 000 de dolari sa isi puna pe picioare un magazin de unelte de pescuit. Si m-a dus mandru sa-mi arate pe o plaja o baraca in care incepuse deja sa isi expuna marfe: undite, carlige, plutitori, fiind absolut convins ca isi va putea intretine din acea baraca familia cu 5 copii.
Acest sistem functioneaza foarte bine in multe tari din lume, exista tari care si-au bazat dezvoltarea in ultimele decenii pe banii acumulati din fondurile de pensii, care in mod eficient au finantat dezvoltarea, de exemplu programe de autostrazi, de infrastructura, de reconstructie, apoi din fructele acestor investitii au fost platite asigurarile sociale si pensiile. Ele devin adevarate rezervoare ale prosperitatii viitoare a cetatenilor.
